Ai depus plângere la poliție/parchet și nu ai un răspuns după un an? Iată soluția: contestația privind durata procesului penal

Persoana vătămată ca urmare a unei infracțiuni, după ce a dobândit statutul de persoană vătămată într-un proces penal, prin plângerea formulată organelor judiciare, are mai multe drepturi procesuale. Printre acestea amintim: dreptul de a i se aduce la cunoștință de către organe drepturile sale procesuale, dreptul de a fi ascultată, dreptul de a consulta dosarul penal, dreptul de a formula cereri în dosar (inclusiv cereri privind probele), dreptul de a ști stadiul urmăririi penale (fază nepublică care are un caracter incert), dreptul la un avocat sau la un mediator, etc. Toate aceste drepturi sunt supuse unor termene și condiții legale.

Drepturile persoanei vătămate sunt raportate la paguba sa, la persoana făptuitorului și la stadiul cercetărilor. Cea mai frustrantă perioadă pentru persoana vătămată este perioada în care este neglijată de autorități. De cele mai multe ori se întâmplă ca după ce o persoană face o plângere penală să treacă luni sau ani în care nu i se mai dă nici un răspuns. ”Tăcerea organelor” are mai multe cauze: neglijența unora, încărcătura altora, lipsa de personal, lipsa de probe (da, uneori victima trebuie să servească probe organelor, altfel cercetările se desfășoară în ritm de melc), etc. Totuși tăcerea organelor nu poate fi justificată de nici o rațiune.

Nerezolvarea plângerii victimei, nesoluționarea în timp util a sesizării, lipsa de răspuns și de soluții în dosar, starea de incertitudine și confuzie procesuală, conduc toate la o prelungire a traumei victimei. Sentimentul de abandonare și sentimentul impotenței statului și autorităților se infiltrează comod în psihicul victimei.

În acest context persoana vătămată are posibilitatea de cere explicații, de a cere organelor să devină mai active, de a solicita ca urmărirea penală ori judecata să se desfășoară în termen și pași rezonabili, într-un mod mai accelerat.

Dincolo de cererea privind stadiul urmăririi penale, care este un instrument juridic prin care persoana vătămată poate afla stadiul dosarului de urmărire penală, ce probe au fost administrate ori ce soluții s-au dispus în dosarul penal, legea pune la dispoziția victimelor a căror plângeri sunt uitate în dulapurile de la Poliție ori Parchet un instrument juridic mai viguros. Este vorba de contestarea acestei tergiversări printr-o contestație la durata procesului penal.

Contestația privind durata excesivă a procesului penal se poate introduce de persoana vătămată, de partea civilă, de suspect, inculpat, de partea responsabilă civilmente, iar dacă procesul pare că e încetinit în faza de judecată, chiar și procurorul poate face această contestație.

După începerea procesului penal contestația poate fi formulată dacă a trecut un an de la formularea plângerii sau denunțului, ori, dacă dosarul se află în fază de judecată, dacă a trecut un an de la trimiterea în judecată, neexistând nici o soluție cu privire la fondul cauzei.

Pe parcursul urmăririi penale, competent să judece această contestație nu este procurorul de caz, nici procurorul ierarhic superior ci judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.

Pe parcursul judecății, competența în privința soluționării contestației privind durata procesului penal aparține instanței ierarhic superioare celei pe rolul căreia se află cauza. Dacă procesul se află pe rolul ICCJ este competent să judece contestația un alt complet din cadrul aceleași Secții.

Contestația se adresează judecătorului de drepturi și libertăți ori instanței (conform criteriilor de competență de mai sus) și va cuprinde: datele de identificare ale persoanei care face contestația, calitatea sa în dosar, numele și sediul avocatului dacă contestația este formulată prin avocat, o adresă de corespondență pentru a-i fi comunicate actele procedurale, denumirea parchetului și numărul de dosar penal în care se contestă durata, motivele de fapt și de drept, data și semnătura.

Judecătorul de drepturi și libertăți ori Instanța solicită o copie certificată de pe dosarul penal de la parchetul/instanța care deține dosarul în care se face contestația, acestea fiind obligate ca în termen de 5 zile să trimită această copie la instanța unde a fost introdusă contestația. Parchetul sau instanța au posibilitatea (nu obligația) de a redacta un punct de vedere cu privire la contestația formulată. Celelalte persoane din dosarul respectiv (alte părți ori subiecți procesuali) sunt informate de introducerea contestației și au dreptul de a formula un punct de vedere pe care îl vor transmite judecătorului de drepturi și libertăți ori instanței. Dacă suspectul sau inculpatul din acel dosar este privat de libertate avocatul său ales ori din oficiu este informat despre contestație.

În aprecierea unei durate normale/rezonabile pentru urmărirea penală ori judecată, instanța va lua în considerare următoarele criterii legale: natura, obiectul și complexitatea cauzei, eventuale elemente de extraneitate ale cauzei, comportamentul contestatorului ori a altor persoane în dosarul respectiv, faza procesuală și durata fazelor anterioare (dacă este cazul), incidența unor modificări legislative cu privire la infracțiunile din acel dosar, alte elemente de natură să afecteze durata procesului penal respectiv.

Dacă judecătorul de drepturi și libertăți ori instanța apreciază contestația întemeiată, o va admite și va stabili termenul în care procurorul trebuie să emită Rechizitoriul ori să claseze cauza, respectiv termenul în care instanța trebuie să dea o hotărâre în dosarul de fond ce a făcut obiectul contestației. Instanța stabilește de asemeni termenul după care mai poate fi formulată o nouă contestație privind durata procesului penal în acel dosar.

Contestația se soluționează în maxim 20 de zile de la introducerea acesteia. Judecătorul de drepturi și libertăți judecă și soluționează contestația cu citarea părților și subiecților procesuali din dosar, cu participarea procurorului, în cameră de consiliu, prin Încheiere. Încheierea se motivează în termen de 5 zile de la pronunțare și se comunică părților și subiecților procesuali din dosar, nefiind supusă nici unei căi de atac.

Print Friendly, PDF & Email
nv-author-image

Ilie Dorin: avocat și mediator cu o vastă experiență în managementul litigiilor din diverse domenii de drept. Autor a numeroase articole juridice de specialitate publicate în reviste interne și internaționale. Co-autor al cărții Procesul de Mediere, Conflict-Comunicare-Acord, publicată în 2018 la Editura Universitară. Avocat cu precădere în cauze de la instanțele de pe raza Curților de Apel din București, Ploiești și Constanța.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *