Împăcarea și medierea nu mai sunt posibile la furtul calificat. Proiectul a fost adoptat de Parlament

În data de 10.11.2020 Parlamentul a adoptat un proiect de lege referitor la furtul calificat, proiect inițiat la solicitarea Ministerului Public (link). Proiectul de lege elimină dreptul la împăcare și implicit dreptul la mediere în cazul infracțiunilor de furt calificat, păstrându-se posibilitatea de împăcare/mediere doar la furtul simplu și furtul în scop de folosință. Proiectul a fost tpromulgat azi 26.11.2020 și a devenit Legea nr.274/2020.

Se modifică și structura art. 231 Cod Penal referitor la faptele de furt săvârșite între membrii de familie, de către un minor în paguba tutorelui, ori de către cel care locuiește împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta. Totuși există o eroare cu privire la această normă- nu știm dacă este materială sau intelectuală – cu privire la sediul faptelor. Astfel că norma de incriminare actuală și proiectul de lege inițial fac referire la faptele din prezentul capitol cu referire la Capitolul I din Titlul II denumit Infracțiuni contra patrimoniului, iar proiectul de lege adoptat de Camera Deputaților (camera decizională) face referire la faptele din prezentul articol (adică art 231 Cod Penal), ori articolul 231 nu conține nici o normă de incriminare cu privire la nici o faptă. Articolul 231 este doar o normă de raportare la faptele din Capitolul I din Titlul II denumit Infracțiuni contra patrimoniului cu referire la modalitatea de punere în mișcare a acțiunii penale. Greșeala trebuie urgent eliminată pentru că face inaplicabil art 231 lipsind de protecția oferită de lege membrii de familie, minorii (dacă fapta e în dauna tutorilor lor) și colocatarii. (n.n. la promulgare și publicarea în M. Of. această eroare s-a rectificat).

Dacă odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod penal din 2014 s-a permis împăcarea/medierea la furtul calificat, după 6 ani aceste drepturi se suprimă. Ministerul Public a inițiat aceste demersuri de modificare legislativă deoarece făptuitorii se împăcau deseori cu persoanele vătămate prin returnarea bunurilor furate, neavând nici o sancțiune penală.

Totuși beneficiile pe care împăcarea ori medierea le aduceau unui astfel de proces penal erau raportate în mare măsură la drepturile persoanei vătămate, drepturi născute din principiul procesului penal de recuperare a prejudiciilor (ori restabilirea situației anterioare faptei penale). Prin împăcare ori mediere persoanele vătămate își recuperau efectiv și în timp record prejudiciile (raportat la durata unui proces penal și a unui proces de executare silită ulterior procesului penal).

Odată cu suprimarea dreptului de împăcare și de mediere i se suprimă și persoanei vătămate dreptul la recuperarea rapidă și în mod efectiv a prejudiciilor. În acest context, scopul procesului penal de recuperare a prejudiciilor suferite de persoanele vătămate iși diminuează substanța și va deveni din nou o chestiune de ordin teoretic.

Putem spune că justiția restaurativă ce constă în recuperarea prejudiciilor persoanei vătămate și reintegrarea socială a făptuitorului prin lăsarea lui în libertate, adusă de principiile codurilor penale din 2014, este înlocuită din nou, pe acest segment de fapte penale, cu justiția represivă. Indiferent că va fi vorba de furtul calificat ce are ca obiect un portofel, o bicicletă, un laptop, etc, făptuitorul va fi condamnat. Deci chiar dacă prejudiciul este de 100, de 500 sau de 2.000 de lei, acel inculpat va fi condamnat la o pedeapsă ce va costa bugetul 15.000-20.000-30.000 euro sau mai mult (luând în considerare că doar o lună de detenție pentru un condamnat costă 3.000 de lei).

Dincolo de revenirea la politicile penale represive, totuși drepturile victimei ar trebui luate în considerare în continuare și ar trebui revigorate, nu diminuate, în procesul penal. Poate că ar trebui ca victima să rămână cu instrumentul medierii/tranzacției avocațiale, ca să poată să își recupereze efectiv și rapid prejudiciul suferit, iar un acord de mediere/o tranzacție avocațială să poată fi considerate cauze de reducere a limitelor de pedeapsă (cu 1/3 ori 1/2 de ex) ori circumstanțe atenuante la astfel de fapte.

Acoperirea prejudiciului la furtul calificat nu poate constitui o circumstanță atenuantă, o mențiune expresă despre acest lucru făcând art 75 alin 1 lit. d din Codul Penal. De asemeni, dacă a fost eliminată împăcarea, orice negociere cu victima în ceea ce privește prejudiciul este interzisă de art. 272 alin. 2 din Codul penal, putând fi considerată înțelegere frauduloasă și putând atrage sancțiuni penale raportate la infracțiunea de influențare a declarațiilor. Practic la acest moment făptuitorul nu mai are nici un motiv să returneze prejudiciul și în consecință victima nu mai are nici un instrument la îndemână pentru recuperarea efectivă a prejudiciului. Ministerul Public pare că nu este interesat de aceste aspecte fundamentale în procesul penal.

Print Friendly, PDF & Email
nv-author-image

ILIE DORIN: avocat și mediator cu o vastă experiență în managementul litigiilor din diverse domenii de drept. Autor a numeroase articole juridice de specialitate publicate în reviste interne și internaționale. Co-autor al cărții Procesul de Mediere, Conflict-Comunicare-Acord, publicată în 2018 la Editura Universitară.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *