La data de 2 noiembrie 2020 a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 228/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul penal în vederea transpunerii unor directive ale Uniunii Europene, care a intrat în vigoare la data de 5 noiembrie 2020. Legea nr. 228/2020 aduce modificări substanțiale în materia dreptului penal, remarcabile fiind modificările aduse instituției confiscării extinse, reglementată de art. 112¹ din Codul Penal, măsură de siguranță ce are ca scop, printre altele, recuperarea prejudiciilor produse prin infracțiuni.
În ceea ce privește aplicarea în timp a legii, trebuie subliniat faptul că noile modificări se aplică numai infracțiunilor săvârșite după data de 5 noiembrie 2020, data intrării în vigoare a legii anterior amintită, având în vedere principiul legalității sancțiunilor de drept penal reglementat la art. 2 alin. (2) Cod Penal, conform căruia nu se poate aplica o măsură de siguranță dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data la care era săvârșită fapta.
Astfel, în vechea reglementare, pentru a se dispune această măsură, trebuiau îndeplinite următoarele condiții:
- persoana asupra căreia se dispune o astfel de măsură să fie condamnată pentru comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute expres și limitativ de art. 112¹ Cod Penal a cărei pedeapsă prevăzută de lege este închisoarea de 4 ani sau mai mare;
- fapta penală să fie susceptibilă să procure foloase materiale;
- valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte și după momentul săvârșirii infracțiunii până la emiterea Rechizitoriului, depășeste în mod vădit veniturile obținute de acesta în mod licit;
- instanța să aibă convingerea că bunurile provin din activități infracționale de natura celor enumerate de art. 112¹ Cod Penal.
Caracterul de noutate este adus de abolirea condiției dispunerii confiscării extinse numai în cazul înfracțiunilor prevăzute expres și limitativ de art. 112¹ Cod Penal, listă de infracțiuni ce a fost acum eliminată, astfel, începând cu 5 noiembrie 2020, măsura confiscării extinse se poate dispune dacă o persoană este condamnată pentru comiterea oricărei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea de 4 ani sau mai mare.
Tot așa, de acum înainte instanța nu se va mai raporta doar la bunurile care provin din infracțiuni ce erau prevăzute limitativ în vechea reglementare, ci la bunuri care provin din orice activitate infracțională și inculpatul nu poate proba caracterul lor licit. De subliniat este faptul că acestă măsură va putea fi dispusă chiar dacă bunurile au fost transferate fraudulos/fictiv către terți, către membrii de familie (astfel cum sunt definiți de art. 177 Cod Penal) sau unei persoane juridice asupra căreia inculpatul deține controlul. Caracterul real al unor astfel de transferuri trebuie dovedit de cei implicați în operațiunea juridică.
Legea nr. 228/2020 aduce modificări care vor spori gradul de recuperare a prejudiciului suferit de persoana vătămată, prin instituirea sechestrului asupra bunurilor inculpatului ori terților, bunurile acestuia/acestora fiind indisponibilizate (sechestrate) până la finalul procesului penal. Conform noilor norme, dacă bunurile pot face obiectul confiscării speciale sau extinse, organele judiciare sunt obligate să dispună măsura asiguratorie a sechestrului pentru a se evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri, dacă inculpatul/terții nu probează caracterul licit al acestora.
Măsurile asiguratorii se iau de principiu din oficiu, dar dacă persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal ea poate cere luarea de măsuri asiguratorii.
Bunurile sechestrabile pot fi sume de bani, bunuri mobile și bunuri imobile. Caracterul licit poate fi probat prin cu acte/titluri de proprietate, ori acte juridice prin care se dovedește o proveniență licită a acestor bunuri (moșteniri, donații, cesiuni sau orice alte operațiuni juridice reale, etc). Condiția iliceității este una esențială și nici o măsură asiguratorie nu poate fi luată în procesul penal dacă inculpatul ori terții probează caracterul licit al bunurilor.
Cu titlu de concluzie: sechestrul se poate institui asupra bunurilor inculpatului, membrilor de familie ori altor terți, indiferent de infracțiunea de care este acesta acuzat, dacă limita de pedeaspă pentru fapta penală este de 4 ani sau mai mare, dacă infracțiunea este aptă să îi procure un folos material și dacă nu este probat caracterul licit al bunurilor. Dacă pedeapsa prevăzută de lege este sub 4 ani, ori dacă (chiar la infracțiuni cu limite de peste 4 ani) fapta nu putea să îi procure un folos material inculpatului, sau dacă este probat caracterul licit al bunurilor, măsura asiguratorie nu poate fi luată, iar dacă a fost luată nelegal trebuie contestată și anulată.
Aceste modificări s-au impus ca urmare a Directivei 2014/42/UE adoptată la Bruxelles în data de 3 aprilie 2014 privind înghetarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene, modificări care, conform art. 12 din Directivă, trebuiau aplicate până la data de 4 octombrie 2015.
