Suplinirea consimțământului unui părinte pentru ieșirea din țară cu minorul
În cazul părinților separați/divorțați exercitarea autorității părintești privind copii se face în comun sau în mod exclusiv de către unul dintre ei, după cum aceștia au stabibilit de comun acord sau au avut un proces în acest sens. Având în vedere că regula în materia codului civil este exercitarea autorității părintești în comun de către părinții copilului minor, este necesar ca ambii să-și exprime acordul cu privire la creșterea și educarea copilului, precum și orice alte măsuri care pot avea consecințe asupra acestuia.
Printre măsurile pentru care este necesar acordul ambilor părinți se numără și ieșirea din țară a copiilor români minori, dacă ieșirea se face doar cu un părinte. Pentru aceasta, este obligatoriu ca părintele însoțitor al copilului să prezinte poliției de frontieră dovada acordului notarial al celuilalt părinte, din care să rezulte că acesta din urmă își dă acordul pentru respectiva călătorie, fie dovada suplinirii acordului de către o instanță judecătorească.
În cazul declarației celuilalt părinte prin care acesta își dă acordul pentru părăsirea temporară a țării, aceasta trebuie dată în fața unui notar public, unde se va specifica în mod obligatoriu pentru ce țări este permisă călătoria și pe ce durată, cu precizarea că un astfel de acord nu poate fi dat pe o perioadă mai mare de 3 ani.
Dacă părintele respectiv refuză să își dea acordul și nu-și justifică refuzul, se ajunge la intentarea unui litigiu având ca obiect suplinire acord părinte și/sau exercitarea autoritate în mod exclusiv de către părintele către care a fost încredințat copilul și care se simte lezat de refuzul nejustificat și abuziv al celuilalt părinte.
În cazurile grabnice, părintele lezat poate solicita instanței de judecată, pe calea ordonanței președințiale, suplinirea acordului celuilalt părinte, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de această procedură specială, respectiv să existe o aparență de drept pentru părintele care solicită ieșirea din țară cu minorul, măsurile solicitate prin ordonanța președințială să aibă caracter provizoriu, să existe urgență și să nu se prejudece fondul.
Pentru suplinirea consimțământului unui părinte pe calea ordonanței președințiale, acesta trebuie să probeze urgența suplinirii acestui acord și paguba care s-ar pricinui ca urmarea a neacordării acordului de către celălalt părinte. Cu titlul de exemplu, în practică s-au întâlnit situații în care un părinte face demersuri pe temeiul unor promisiuni verbale de acordare a declarației pentru a pleca cu copilul minor în străinătate, în vacanță, pentru a efectua studii sau pentru a se efectua intervenții medicale, lovindu-se ulterior de refuzul nejustificat și abuziv al acelui părinte.
Astfel, părintele care a făcut demersuri, cheltuieli, programări, planificări etc. pentru ieșirea din țară cu copilul minor, poate solicita instanței de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să suplinească acordul celuilalt părinte. În vederea soluționării unui astfel de litigiu, instanța va avea în considerare doar interesul superior al copilului, fără a prejudeca fondul unui eventual proces în procedura de drept comun și totodată, va analiza urgența și pagubele care s-ar pricinui prin refuzul părintelui.
Tot prin aceași acțiune, se poate solicita instanței de judecată și suplinirea acordului pentru efectuarea demersurile premergătoare părăsiri țării împreună cu minorul, respectiv suplinirea acordului celuilalt părinte pentru eliberarea pașaportului.
Pentru a se evita procedura suplinirii acordului de către instanța de judecată, este necesar ca părintele să ia măsuri de siguranță privind acordul celuilalt părinte, din timp, respectiv să obțină declarația notarială a celuilalt soț cu câteva luni înainte, în caz contrar, se va afla în situația în care nu va dispune de timpul necesar obținerea unei hotărârii pe calea ordonanței președințiale.
Soluționarea ordonanței președințiale se va face de urgență și cu precădere, cu sau fără citarea părților, în funcție de urgența reclamată, la instanța competentă din raza domiciliului minorului. În ceea ce privește administrarea probelor, părțile pot solicita să se adminsitreze înscrisuri, proba cu interogatoriul și proba testimonială în condițiile în care acestea conduc la soluționarea cauzei de urgență, sens în care se recomandă părții care le solicită să pregătească probele pentru a ca acestea să poată fi administrate la termenul dat de instanță pentru soluționare (în cazul probei cu interogatoriu – partea care l-a solicitat să-l aibă formulat spre a-l înainta instanței, iar pentru martori, aceștia să fie prezenți la termen). Pentru gestionare eficientă a actelor procesuale și reprezentrare în acest proces este recomandat să se angajeze un avocat.
În cazul investirii instanței cu cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale, aceasta se va pronunța asupra celor solicitate în cel mult 24 de ore, iar hotărârea va fi redactată în maxim 48 de ore de la pronunțare. Procedura poate dura de la câteva zile la câteva săptămâni, în funcție de fiecare instanță. Ulterior comunicării hotărârii, aceasta trebuie legalizată pentru a se putea prezenta organelor de frontieră în vedere ieșirii din țară a minorului împreună cu părintele însoțitor.
În cele mai multe dintre situații, instanțele de judecată pronunță hotărâri favorabile pentru părintele care solicită suplinirea acordului celuilalt părinte, urmând ca partea care a căzut în pretenții să fie obligată la cheltuielile de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat. Ca o sancțiune, părintele care a refuzat abuziv și nejustificat acordarea consimțământului pentru plecarea din țară va plăti toate cheltuielile procesuale ocazionate de procesul privind ordonanța președințială.