Parlamentul a adoptat astăzi 13.10.2020 o modificare la Codul Penal în ceea ce privește regimul juridic al răspunderii penale raportat la faptele de violență în familie. Astfel, se modifică aliniatul 2 al articolului 199 Cod Penal, normă ce configurează faptele de violență în familie sub forma infracțiunilor de loviri și alte violențe și vătămare corporală din culpă. Proiectul de lege adoptat a fost azi 05.11.2020 promulgat de președinte, devenind Legea 233/2020.
Actualmente la aceste fapte de violență în familie sub forma infracțiunilor de loviri și alte violențe și vătămare corporală din culpă sunt posibile două moduri prin care răspunderea penală este înlăturată:
– împăcarea dintre agresor și victimă (directă sau sub forma medierii), și
– retragerea plângerii prealabile de către victimă (directă sau sub forma medierii).
ICCJ a analizat problema celor 2 instituții procesual penale de mai sus și a statuat, prin Decizia nr.11 în dosarul nr.198/1/2019, că: pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe săvârşită asupra unui membru de familie prevăzută de art. 193 raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal, atunci când acţiunea penală a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, încetarea procesului penal poate fi dispusă numai ca efect al retragerii plângerii prealabile şi nu ca efect al împăcării.
Așa cum am explicat și în articolul indicat în link, problema de fapt se punea între actul declanșator al procesului penal: plângerea prealabilă a persoanei vătămate ori sesizarea din oficiu a organelor de urmărire penală. Începerea procesului penal prin sesizarea organelor judiciare de către persoana vătămată prin formularea unei plângeri prealabile în baza căreia se punea în mișcare acțiunea penală, conducea la clasare sau încetarea procesului penal prin retragerea plângerii prealabile (directă sau sub forma medierii). Începerea procesului penal prin sesizarea din oficiu ori pe baza unui denunț și punerea în mișcare a acțiunii penale din oficiu conducea la clasare sau încetarea procesului penal doar prin împăcarea dintre agresor și victimă (directă sau sub forma medierii).
Diferența de rigim juridic la infracțiunile de violență în familie este dată de calitatea de raporturile de familie dintre făptuitor și victimă. Din acest motiv acțiunea penală se poate pune în mișcare și din oficiu, fără a exista o plângere prealabilă, spre deosebire de infracțiunile tip de loviri și alte violențe ori vătămare corporală din culpă unde nu există posibilitatea punerii în mișcare a acțiunii penale decât printr-o plângere prealabilă. Astfel că doar la lovirile/violențele și vătămarea corporală din culpă între membrii familiei procurorul poate pune în mișcare acțiunea penală din oficiu, indiferent dacă la dosar există sau nu o plângere prealabilă.
Art. 199 alin 2. Cod Penal astfel cum este în vigoare: ”În cazul infracțiunilor prevăzute de art. 193 și art 196. săvârșite asupra unui membru de familie, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu. Împăcarea înlătură răspunderea penală”.
Art. 199 alin 2. Cod Penal modificat prin acest proiect de lege: ”În cazul infracțiunilor prevăzute de art 193 și art 196 săvârșite asupra unui membru de familie, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu.”
Modificarea adoptată de Parlament păstrează această posibilitate de a se pune în mișcare acțiunea penală atât în baza unei plângeri prealabile cât și din oficiu de către procuror, fără a exista o astfel de plângere. Sintagma ”și din oficiu” din cuprinsul normei de incriminare explică faptul că la violența în familie regula rămâne formularea unei plângeri prealabile pentru a se începe urmărirea penală și pentru a se pune ulterior în mișcare acțiunea penală, și excepția rămîne punerea în mișcare a acțiunii penale din oficiu.
În mod practic, articolul 199 alin. 2 din Codul Penal nu incriminează violența în familie propriu-zisă, și nici nu stabilește un regim sancționator mai dur (cum o face aliniatul 1 al aceluiași articol), ci aduce doar o noutate procesuală: aceea că, deși e vorba de infracțiuni unde doar plângerea prealabilă permite punerea în mișcare a acțiunii penale, totuși acțiunea penală se poate pune în mișcare și din oficiu, indiferent de existența sau nu a unei astfel de plângeri.
Punerea în mișcare a acțiunii penale și din oficiu și la plângerea prealabilă este o raritate în procesul penal actual.
Vechea reglementare permitea împăcarea/medierea între agresor și victimă atunci când procurorul punea în mișcare acțiunea penală din oficiu, împăcarea sau acordul de mediere conducând la clasare sau încetarea procesului penal.
Noutatea adusă de noile reglementări este că această împăcare/mediere nu mai este posibilă.
În consecință, având în vedere și Decizia ICCJ nr.11 în dosarul nr.198/1/2019, în noul context legislativ, dacă acțiunea penală s-a pus în mișcare din oficiu cu privire la violența în familie reglementată de art. 199 alin. 2 Cod Penal, procesul penal continuă indiferent de poziția persoanei vătămate, nemaifiind permisă nici o împăcare și nici o mediere.
Dacă însă acțiunea penală a fost pusă în mișcare în baza plângerii prealabile cu privire la violența în familie reglementată de art. 199 alin. 2 Cod Penal, persoana vătămată își poate retrage plângerea cu efect exonerator de răspundere penală pentru inculpat, și deci procesul penal se finalizează prin decizia persoanei vătămate, pentru că așa a și început. Medierea va fi deci posibilă în astfel de cazuri doar dacă acțiunea penală s-a pus în mișcare la plângerea prealabilă a victimei. Rămâne de văzut cum vor putea ști mediatorii acest aspect procesual devreme ce nu au acces la dosarul penal. Colaborarea mediatorilor autorizați cu avocații părților din dosar devine din ce în ce mai necesară în acest context.
2 Comments
multumesc de feedback
Apreciez abordarea dvs cu privire la această modificare! Este utilă tuturor celor care se pregătesc pentru orice tip de concurs în domeniul judiciar!