Divorțul și numele de familie

Modalitatea prin care căsătoria poate fi desfăcută se realizează prin intermediu divorțului, care poate fi administrativ, notarial sau judiciar. Codul civil prevede mai multe motive pentru care un divorț poate avea loc, însă, în prezenta temă vom analiza unul dintre efectele pe care le produce desfacerea căsătoriei, adică, numele soților după divorț.

NOTĂ: o căsătorie încheiată în alt scop decât cel al întemeierii unei familie este sancționată cu nulitatea absolută, denumită și căsătoria fictivă.

Art. 282 C.civ. arată modalitatea în care soții își pot alege numele pe care doresc să-l poarte: să își păstreze numele dinaintea căsătoriei; să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite; să își păstreze numele de dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte nume lor reunite. De precizat că la momentul încheierii căsătoriei, soții vor trebui să stabilească de comun acord numele pe care îl vor purta în timpul căsătoriei, dând în acest sens o declarație de căsătorie.  

Așa cum am arătat mai sus, în România, divorțul se poate realiza în fața unui ofițer de stare civilă, în fața unui notar sau în fața unei instanțe de judecată (judecător). Chestiunile de neînțelegere privitoare la numele soților după divorț pot fi însă etalate numai în cazul divorțului judiciar. În procesele privind divorțul, acțiunea de divorț reprezintă cererea principală, iar petitul privitor la purtarea numelui după căsătorie constituie o cerere accesorie.

În ceea ce privește numele de familie după desfacerea căsătorie dispozițiile art. 383 C.civ. tratează această ,,problemă” des întâlnită în societate. Acest articol de lege oferă posibilitatea soților de a se înțelege cu privire la păstrarea numelui purtat în timpul căsătoriei, iar acordul acestora cu privire la purtarea numelui poate lua naștere atât în faza prealabilă introducerii acțiunii de divorț cât și pe parcursul judecății (dând în acest sens o declarație în fața instanței că s-au înțeles sau semnând un acord de mediere). În orice caz, atunci când soții nu se înțeleg asupra numelui, judecătorul va fi cel care va stabili această chestiune accesorie, iar în lipsă de înțelegere, soții, vor reveni la numele avut dinaintea căsătoriei, după cum stipulează art. 383 alin. (3).

În cadrul cererii de divorț, oricare dintre soți poate solicita judecătorului păstrarea numelui purtat în timpul căsătoriei, iar instanța de judecată, față de cuprinsul art. 919 C.proc.civ., se va pronunța cu privire la acest aspect.

Pentru ca un soț să poată păstra numele dobândit prin căsătorie, art. 383 C.civ. impune o serie de condiții pentru care un judecător poate încuviința unui soț să păstreze numele luat la momentul încheierii căsătoriei. Astfel, legiuitorul, a lăsat la latitudinea judecătorului, să analizeze ,,motivele temeinice, justificate de interesul unuia dintre soți sau de interesul superior al copilului.” În continuare ne vom referi la aspectele ce nu vizează chestiuni ce implică minorii.

Așadar, judecătorul, pe baza convingerii sale și a probelor pe care le va administra în cursul cercetării judecătorești, în temeiul bunei-credințe, analizând punctual fiecare detaliu din speță și raportându-se la termenii ,,temeinic și justificat” se va pronunța cu privire la cererea soțului.

Este recunoscut atât în doctrină, cât și în hotărârile instanțelor de judecată că ,,motivul temeinic îl reprezintă interesul moral sau material pe care îl manifestă titularul cererii care poate fi vătămat în ipoteza în care s-ar revenit la numele anterior de familie, respectiv o prejudiciere semnificativă în cazul în care nu s-ar păstra numele actual, fiind necesar a se proba vătămarea efectivă.”

Așa cum am arătat în prima notă, decizia de a te căsători cu o persoană fără a avea ca scop întemeierea unui familii este sancționată cu nulitate absolută. Astfel, într-o asemenea situație nu poate interveni divorțul, ci anularea căsătoriei pentru nerespectarea condițiilor legii. Ope legis, ,,soții” nu au posibilitatea de a negocia chestiunile privitoare la purtarea numelui sau a altor chestiuni precum ar putea negocia soții ce s-au căsători în mod legal, și, prin efectul nulității, vor reveni la numele purtat anterior, ca și cum căsătoria nu ar fi fost încheiată.

Pentru ca un judecător să poate încuviința ca unul dintre soți să păstreze numele de familie dobândit prin căsătorie este necesară să se facă dovada unui prejudiciu semnificativ în cazul în care nu s-ar păstra numele actual.

În vederea dovedirii motivelor justificate soțul care solicită păstrarea numelui poate propune și aduce diverse probe, cum ar fi: articole din presă, extrase de pe pagini web, lucrări publicate, lucrări brevetate, lucrări științifice, apelativul folosit de alte persoane, martori etc. prin care să dovedească că, odată cu schimbarea numelui de familie și-ar pierde și notorietatea (socială, profesională etc.), suferind în acest caz prejudicii materiale, de imagine, morale etc.

Un motiv foarte des invocat în vederea menținerii numelui de familie îl reprezintă demersurile pe care un soț trebuie să le facă pentru a-și schimba diverse documente (carte de identitate, permis, carduri etc.). Însă, costul necesar schimbării actelor de identitate nu poate semnifica un motiv temeinic pentru încuviințarea numelui și excede voinței legiuitorului de la momentul edictării normei civile. După cum se arată în diverse hotărâri, într-un asemenea caz, încuviințarea purtării numelui ar deveni regula, iar nu excepția.

S-a mai reținut în practică că nici dorința mamei de a avea același nume cu fiul/fiica nu reprezintă motiv temeinic. Simpla existență a unei deosebiri de nume între părinte și fiu/fiică nu poate poate avea valoarea unui motiv temeinic, întrucât, legiuitorul ar fi statuat expres că atunci când din căsătorie au rezultat copii, regula o reprezintă păstrarea numelui. Dincolo de acest inconvenient trebuie să existe și împrejurări conexe care să poată conduce la păstrarea numelui.

Ținem a menționa că, în momentul în care dorește un soț dorește să divorțeze, acesta trebuie să manifeste diligențe ridicate și, de aceea, se recomandă consultarea unei persoane cu studii juridice.

Nu puține au fost cazurile în care un soț ce a solicitat atât divorțul, cât și păstrarea numelui de familie purtat în căsătorie (numele celuilalt soț) a obținut o hotărâre favorabilă, celălalt soț neopunându-se acestor doleanțe. Ulterior, soțul ce a solicitat păstrarea numelui, din varii motive, nu mai dorește purtarea numele fostului soț și, astfel că solicită unei instanțe de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să se revină la numele de familie purtat anterior încheierii căsătoriei. Precizăm că o astfel de acțiune este inadmisibilă pe calea judiciară, un judecător neputându-se pronunța cu privire la aceste aspecte. În privința revenirii la numele avut dinaintea căsătoriei se poate dispune doar prin hotărârea dată odată cu desfacerea căsătoriei. Astfel că, fostul soț are posibilitatea de a parcurge procedura administrativă de schimbare a numelui, aplicându-se astfel dispozițiile Legii nr. 105/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, precum și pentru abrogarea Ordonanței Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice.