Sancțiunea nemotivării hotărârii judecătorești

Legiuitorul i-a atribuit procesului civil numeroase principii (art. 5-23 CPC) față de care implicit instanțele de judecată trebuie să asigure justițiabililor respectarea acestora.

Ca și punct final al judecății, una dintre principalele obligații ale instanțelor de judecată este aceea de a-și motiva propria hotărâre, nemotivarea echivalând cu o încălcare a drepturilor părților.

Dispozițiile art. 425 CPC impun în mod obligatoriu stabilirea în considerentele hotărârii a unor aspecte, cum ar fi: situația de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților, opinia judecătorului față de argumente, precum și raționamentul care a servit ca fundament în ceea ce privește soluția dispusă în cauză.

O eventuală nemotivarea a hotărârii așa cum legea dispune, ar aduce atingere drepturilor părților și principiilor de drept care guvernează procesul, cum ar fi: dreptul la un proces echitabil, art. 6 CPC și art. 6 CEDO. Nu de puține ori, atât CEDO cât și doctrina au învederat că acest articol asigură părților drepturi concrete, efective, ce implică materializare și nu doar ipotetice.

Așadar, în asigurarea legalității procesului, pentru a putea respecta esența înfăptuirii justiției și pentru ca hotărârea judecătorească să aibă putere de convingere, hotărârea judecătorească trebuie să fie temeinic motivată și să cuprindă raționamentul logico-juridic al magistratului care pronunță hotărârea.

Mai mult, lipsa motivării îl pune în imposibilitate pe judecătorul căii de atac (în cazul în care o parte înțelege să atace hotărârea) de a verifica situația de fapt și de drept reținută de instanța de fond, precum și raționamentul logico-juridic pe care judecătorul și-a întemeiat hotărârea. Instanța superioară, pentru verificarea raționamentului instanței inferioare, trebuie să aibă accesibilitate din lecturarea hotărârii, prin prisma expunerii situațiilor de fapt și a analizei de drept corespunzătoare cauzei.

În concluzie, nemotivarea hotărârii este susceptibilă de a atrage anularea acesteia și obligația instanței de fond de a relua cercetarea procesului, la dispoziția instanței de apel, astfel încât hotărârea ulterioară să fe una legală și să cuprindă toate aspectele prevăzute de CPC.

Print Friendly, PDF & Email
nv-author-image

Marius Cornel Sirbu

Avocat în Baroul București.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *